15/05/2026
Zoom in Zoom out - dinăuntrul meu spre afară, prin mână/ochi, trecut prin oglinzile aparatului foto, de la vizor, prin obiectiv și afară în imaginea înrămată. E o călătorie din imaginație în palpabil / din "am crezut" și apoi s-a materializat / din emoție în manifestare.
Există un spațiu sigur unde se pot discuta lucruri pe care le știi doar din experiență. Lucruri care nu pot fi făcute obiect de studiu decât prin relatarea "voice-to-voice" și prezența "face-to-face". Un spațiu care nu-ți pune nimic la încercare, unde tot ceea ce vine pe corzile vocale, traversează corpul dintr-o așezare pe care o știe doar persoana cu microfonul în mână.
Am învățat altfel... Mereu! Mi-am întins antenele electromagnetice până unde m-a părăsit curiozitatea și m-a luat frica - mereu făcând un pas curajos în a 2a și apoi zbughind-o înapoi ca pisicile speriate de castraveți, ca mai apoi sărituri înalte în sus și în jos să ia locul mersului înainte și înapoi.
Asemenea spiralei care mă poartă în blânda furtună a vieții.
Pe 12 Mai am ținut unul dintre cele mai "outside the box" speech-uri despre fotografia pe care o practic. La baza colțului de fildeș care se vede în "social media", stă tot alfabetul arhetipului de artist.
Aud!
Pentru că am studiat un instrument care cere o disciplină fără scuze 🎻 8 ani de "joacă" la corzi, mi-au modelat creierul frumos și mi-au dat darul de a articula cuvintele bine în toate cele 3 limbi pe care le vorbesc cursiv. Datorită viorii din 1-8 astăzi mă joc melodios cu poezia, scriu și am o sensibilitate aparte la bu****it când îl aud 😊
Văd!
Pentru că am un atestat în grafică, o diplomă de licență tot în grafică și un master încheiat pe același subiect. În anii de studenție am desenat de am rupt, am stat cu zilele în atelierul de gravură - unde mi-a plăcut enorm să mă joc cu tehnicile de gravat tradițional (vorbesc de presă, plăci pt diferite tehnici: lino, xilo, ac rece, carborundum, experimental și cologravură unde am și un concurs câștigat la Târgoviște). Bursa de studii Erasmus, în Spania, mi-a creionat partea de fotografie. Tot acolo am fost pe rând, model de podium și studio, fotograf și asistent de fotografie.
Simt!
Pentru că practic lucrul cu sinele de ceva timp 🙂 Am trecut prin diverse procese de dezvoltare personală, am dezghețat corpul, am traversat zona de "survival mode" și am crescut în adultul autonom și interdependent care are grijă de un copil full time. Asta în termeni mai puțin văzduhiști înseamnă că practic sport regulat, am un orar organizat care rulează în jurul copilului dar în care aleg să mă prioritizez pentru că astfel nu intru în sacrificiu - pentru că nu vreau asta. Mai înseamnă atenție la nutriție, mai înseamnă că am rupt legătura cu alcoolul/țigările, am trecut prin procesele de regenerare care aduc în prim plan traumă. Am experimentat și cm e viața fără zahăr, vegan, vegetarian, mediteranean. Mi-am acordat atenție și respect. De aceea când vorbesc, am gândit cu mult înainte și sunt sigură de cuvintele mele/ de dorințele mele și de lucrurile despre care povestesc într-o manieră atât de descriptivă că oamenii pot vedea imagini din vocabularul meu.
Știu!
Pentru că m-am pregătit constant să vorbesc în public. Am avut o frică îngrozitoare să nu cumva să fiu proastă când deschid gura. Mi-au tremurat genunchii de emoții neprocesate și am crezut mult timp că nu se poate/nu se merită/n-are rost/nu e niciun sens... Până am dat peste oameni care mi-au pus întrebările potrivite și m-au lăsat (cu blândețe) să-mi răspund singură și în ritmul meu la toate. Am fost la curs de teatru, la ateliere de lucru cu anxietatea, la Mișcare cu sens 🥰 (somatică/încă merg și recomand). Am creat The Poetree of Life unde adun oameni care să se exprime autentic prin poezie, în faza prin care trec și unde să se simtă comod în vulnerabilitatea personală. Tot aici am învățat să mă joc în voie, fără să mai cred că totul trebuie să fie perfect executat și fără cusur.
Sunt!
Fără scuze, eu însămi. Pentru că o prietenă bună m-a sfătuit asta prin cartea sa unapologetically divine (o inspirație) și pentru că am ajuns să o ascult datorită focului dinăuntrul meu, care înfățișează o scânteie divină, dintr-o sobiță care se află în coșul pieptului meu - acolo unde inima mea a pompat cu putere și atunci când soba a fost stinsă de era glaciară a depresiei post-partum care mi-a transformat corpul în Pluto.
În câteva (multe) cuvinte... și încă tot nu reușesc să redau tot ce s-a discutat în aproape 3h de prezentare foto, în acompaniament de ploaie cu găleata. Mi-ar plăcea să știu cm ar descrie acea seară oamenii care au participat.
La final ne-a încălzit focul Irinei.
Eu mai merg dacă mai veniți și voi ☀️
A fost divin ❣️
Moderator și gazdă
Fotografii de Marian Bîrlădeanu
Arta focului cu Irina Marina
Cu recunoștință,
Lena Karenina
📷♥️
