Richis 22

Shortcuts

• Address
• Telephone
• Alerts
• Contact The Establishment
• Claim ownership or report listing

• 

  Want your establishment to be the top-listed Bar/pub in Biertan?

Land with a saxon taste

Satul din povesti Ratacit pe drum de doua ori ajung in cele din urma in satul de origine sasa, nu departe de Sibiu dar si mai aproape de Medias. Parchez in centrul satului si ma uit de jur imprejur , caut prima conexiune, primul mesaj, prima experienta. In stanga mea, carciuma localitatii adapostea trei sateni turmentati si o sateanca la fel de ametita gata sa explodeze de la rachiul pe care tocmai il terminase. Peste drum, in dreapta mea , o biserica..si nu una oarecare..veche, frumoasa, scufundata in istorie. Zidul ei candva amputat si -a transformat caramizile intr-o noua cladire, un simbol al viitorului, al educatiei, un zid ce s-a metamorfozat si a dat nastere la scoala satului. Biserica parca tragea de mine si voia sa-mi spuna povestea ei dar la un moment dat glasul bisericii este intrerupt de o alta voce care imi striga numele, aceeasi voce pe care am cunoscut-o acum o luna…tot pe strada, cam la aceeasi ora tarzie spre seara,cu acelasi zambet curat si sincer, acelasi mers agale, aceeasi ochi castanii de parca zici ca ai dat nas in nas cu o caprioara…este prima poveste, este Richis 22. Ajuns aici ,imi dau seama imediat ca d**a portile grandioase si inalte pana la cer se ascunde o poveste ale carei pagini zici ca nu se mai termina, dar ca sa treci de ele, de aceste porti medievale, iti trebuie o cheie si nu orice fel de cheie…o cheie pe care d**a ce ai atins-o ai impresia ca ai gasitt cheia de la lada cu comori..oh si ce comori..nu, nu din aur ..comori mult mai valoroase, comori de stari sufletesti ce se plimba prin odaile casei acum renovata si aranjata pana la cel mai mic detaliu, cu fel si fel de obiecte personalizate care in timp au devenit niste simboluri, o amestecatura intre vechi si nou, puse in asa fel incat totul este calculat, aranjat, curat, intr-o ordine perfecta. Nimic nu este lasat la voia intamplarii. D**a ce mi-am adunat pasii de pe pardoseala odailor si ochii de pe peretii plini de imagini, picturi, poze si mi-am incalzit sufletul de la semineul in care pocnea lemnul de fericire pentru ca inca o data si-a atins telul suprem, am intrat in odaia cea mai magica si sfanta mie, si anume in bucatarie. Aici m-au luat cu adevarat cele mai puternice emotii. M-am simtit pentru prima oara inferior mie si ratacit in ceva ce nu mi-am imaginat niciodata ca voi trai. Pe perete era un ansamblu de farfurii de toate culorile ,pe diverite stiluri si din diverse culturi ce formau un pastel rupt de realitate, surealist. Cand am avut primele discutii legate de arta culinara din aceasta bucatarie, pur si simplu imi simteam toate bataile inimii din cauza extazului. Am avut norocul sa aflu ca micul dejun de a doua zi urma sa fie o slanina buna de mama focului, un gem organic si dulce ca primavara facut din mere si banane. Pe langa asta ma astepta o zacusca facuta din legume culese de la curte, proaspete, sanatoase si pline de viata.. nu de altceva dar tind sa cred ca cel mai zen moment din viata sau momentul in care simti ca ai atins nirvana este atunci cand mananci hrana crescuta si culeasa de tine. Mi-am dat imediat seama ca sunt inconjurat de o magie, un spirit culinar pe care nu-l mai simtisem niciodata sau pur si simplu nu l-am constientizat pana in momentul de fata. O masa lunga de lemn statea teapana la peretele din partea dreapta odaii ca in plan opus sa te reintalnesti din nou cu un semineu care era la intrecere cu fratele sau din cealalta odaie pe tema “cine incalzeste sufletul mai repede si mai bine”. In fata mea se aflta un dulap de culoarea frunzelor de toamna poate cu un accent mai intunecat dar in care se afla o armata intreaga de pahare si seturi pline de farfurii de parca erau niste secvente din filmele cu Narnia. Sa nu cumva sa credeti ca bucataria nu isi avea detaliile ei ascunse ca si odaile ei surioare de sub acelasi acoperis, fel si fel de mirodenii, ustensile, uleiuri, ceaiur, stateau nemiscate la locul lor dar care parca abia asteptau sa-si intre in rol. Daca pana acum tot am vorbit de lucruri marete, inalte, haideti sa coboram un pic si sa vedem ce se ascunde in beciul casei. Aici statea ascuns un alt tezaur format din tot felul de bauturi, nu am sa le enumar pe toate dar imediat am observat ca regina era un bulion de casa iar regele era vinul rosu. Ce v-am povestit pana acum s-a intamplat in cateva minute, dar cand te scufunzi intr-un ocean de ganduri, trairi, simtiri parca pierzi notiunea timpului sau ai impresia ca totul sta pa loc iar timpul se dilata. Richis 22 este ca un ansamblu instrumental de jazz unde curtea este scena, casa cu odaile ei imense formeaza pianul, sura din spatele curtii acompaniaza orchestra cu sunetele ei apasatoare de bas si totul se incheie la percutie,la tobe, mai exact cu un alt lacas in aceeasi curte, momentan un adapost pentru lemnele ce isi asteapta randul sa intre la gura sobei, dar care pe viitor se va transforma intr-un nou camin. Era sa uit cerul, da cerul limpede si patat de stele care se uita la tine si iti ofera o liniste apasatoare, calmanta, inaintea somnului ce va urma sa vina, un somn adanc si curat ca aerul de afara, intrerupt uneori doar de semineul care cere de mancare din doua in doua ore dar care culmea, pe cat de usor te trezeste pe atat de usor te si adoarme imediat la loc. A doua zi dimineata m-am trezit la sunetul moracanos al unui tractor ce se plimba nervos pe drumul principal al satului dar cand am deschis ochii nu mi-a venit sa cred, parca eram intr-un alt loc, totul se schimbase. Lumina soarelui punea totul in miscare iar cand am iesit afara in curte m-am simtit lovit de o avalansa de culori tipatoare amestecate in vazduh de parca si mai curat de data aceasta, curatandu-mi plamanii murdariti de aerul din Londra. Nu a trecut mult timp si ne-am reintors in sanctuarul culinar, in bucatarie, unde am luat mult asteptatul mic dejun: trei sau patru feluri de gem, unt, zacusca, branza de bivolita, guacamole, ceai, masline uscate, rosii, slanina, un hrean murat cu morcovi la borcan si cate si mai cate. D**a ce ne-am hranit gurile cu bunatatile ce ocupau toata masa si ne-am incarcat sufletele cu o puternica si vivifianta energie, am plecat sa vizitam vecinatatile satului.